Poezie
Mormant
1 min lectură·
Mediu
Negre vise de demult
Cu parfum din praf de stele
Saltă lacrimile mele
Pe divanul de pământ.
Stau întins pe iarba crudă
Peste forma ta bombată
Simt în toate când răceală
Când un firicel de vânt.
Stau și ascult viața cum trece
Cum pășește lângă mine,
Numai tu mereu întârzii
Și te-mbraci numa-n tăcere.
A trecut un veac și o vreme
De când te însoțesc în noapte,
Te tot chem în mii de șoapte
Te invoc, ți-arunc blesteme.
N-ai mișcat un fir de iarbă
Un pumn de pământ n-ai scos,
Șezi mereu netulburată
Pe altarul tău de somn.
26 iunie 2007
002700
0