Poezii

Privește albastru-verde al mării îndrădostitul, Iar prieten îi este numai vântul, Regretă acum că n-a dansat la bal, Cu fata necunoscută la care-i zboară gândul. Se apleacă și ridică de pe

Mereu în vremuri grele, de restriște, Așa în joacă mai pun pe foi o poveste. Pe când o carte veche răsfoiam, Și un text minunat citeam, Mi-a căzut pe genunchi, în poală, O veștedă și presată