lui Adonis
fior alb mi se dezleagă în piele ca un șiret de care atîrnăm la picioarele raiului iubirea noastră - ramură de accacia îmi umple de lumină pomul de crăciun ca un decolteu al bluzei ochi
0
0
și-am fost noi dumnezei acasă
liniști cu sînii proaspeți urlă din noi ca-n ziua apocalipsei neantul tîrît sărută franțuzește cînd brațe desfăcute,- n cîrjă, salivează voluptății fragede trec cu scîrbă prin bălțile
0
0
Toate cele 2 jurnale sunt incarcate
