Poezie
Înlăcrimată
Dragoste
1 min lectură·
Mediu
Cerul liniștit chiar plînse
Cu boabe grele peste sat,
Luceafărul de sus se stinse
În seara cînd tu ai plecat,
Și-n urmă ai lăsat durere
Și amintiri cu suferinți –
Cum priviam cîndva la stele,
Sau poate-n ochii tăi cuminți.
Zburat-a cu desăvîrsire
Tot ce-am iubit și ce-am visat,
Căci mii de clipe de iubire
Tu într-o clipă le-ai uitat.
Și m-ai lăsat înlacrimată
Cu gînduri reci și ochi pustii,
Visînd mereu ce-a fost odată
Și răsfoind fotografii.
Azi plîng în seri pierdută-n hău
Văzînd că ai priviri mai calme,
Vorbesc în nopți cu chipul tău
Boțind fotografia-n palme.
Și iar te strig, și iar te chem,
Și te aștept ca altă dată...
Poza ta în timp e ghem
În mîna rece, înghețată,
Iar lacrima din ochii mei
Brăzdează fața-mi în tăcere,
Închid tăcută ochii grei
Plini de uitare și durere...
002
0