Poezie

Cenușă

Dragoste

1 min lectură·30 aprilie 2011

Mediu

Am avut un drum plin de cristale

Ce ne-aparținea de pas cu pas,

Însă rezultînd mîndriei tale

Din cristal, cenușă a rămas.

Azi boabe de cenușă și nisip,

Călcate-n veci de-ntreaga omenire...

Se mișcă-n vînt, îmi cad apoi pe chip...

Înmormîntîndu-mi fața-n amintire.

Și iar te văd si azi ca-n alte dăți

Aievea îmi apari din nou la ușă,

Nu încetezi nicicum să mi te-arăți

Reapărînd din boabe de cenușă.

Focu-a murit demult, tocmai pe cînd

Zăceam simțind în inimă nisipul,

Cînd m-ai lăsat în urma ta plîngînd

Și-ai plecat de unde nu-ți văd chipul.

Ai fost un vis ce l-am avut în cale,

Un vis ce îmi revine-n nopți la ușă,

Dar drumul nostru – vise de cristale

S-a prefăcut în lacrimi și-n cenușă...

001.113

Diana Enachii. “Cenușă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/diana-enachii/poezie/13978848/cenusa

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.