Aș spune că liniștea aceasta o pot compara cu căderea fulgilor de zăpadă noaptea, tărziu, când stau cuminte, cu spatele lipit de sobă, în intuneric, zâmbind. În pat foșnesc cele două pisici cu ochii
Am luat soarele de pe cer și l-am așezat în paharul cu apă. În fiecare seară înainte de culcare fac același lucru, soarele îmi încălzește somnul. Când deschid ochii dimineața, iar a fugit. E din nou
Îmi aleg gândurile din iarba înaltă și verde.
Tot verde zâmbesc.
Liane uriașe înconjoară lumina plăpândă
a sufletului meu tăcut, trist și timid.
Inima mea: măr necopt începând să capete culori
