Diana

uite asa, intr-o zi, o buna zi, o frumoasa zi... pe cand purtam discutii interminabile cu inima mea si ea ma dojenea, ma coplesea, ma mangaia... asezate amandoua, la masa vietii, una de o

o usa intru intuneric din spate o mana imi cuprinde gatul ma imobilizeaza in fata un chip neclar, neclar nu voiam nimic

Am 23 de ani. La 18 ani am plecat de acasa insufletita de ganduri marete si de sperante de mai bine. Bucurestiul a fost o incercare prea grea pentru mine, o biata provinciala care iesise de pe

Pana la mine drumul e lung. Ar trebui sa strabat o mare de nelinisti si de vise... o prapastie plina de ecoul iubirilor neimplinite. Abea acum ma vad la orizont printre zile printre

De cate ori am stat la masa asta eu si cu tine gustand amandoi din zeama dulce-amara pe care tu ai numit-o viata si pe care eu, eu nu stiu inca ce nume sa-i dau... sa fi trecut atat de mult

Da-mi aripi să zbor, să fug si să pot plânge acolo unde nimeni n-ajunge, să plângă Dă-mi gânduri să cresc, să ajung pân\'la Lună, acolo să-mi sădesc frumoasă grădină... Dă-mi lacrimi dulci si

Baladă M-ai făcut după chipul și asemănarea TA. Ca să mă simt mai bine mi-ai spus asta? Ei bine, nu mă simt mult mai bine decât dacă mi-ai fi spus: “Te-am făcut din greșeală… într-o zi,