Despina Alexandru Ioan

Bunicel, dar pare scris în ritm de hip hop. Clișee, cuvinte, expresii, specifice genului.

Da, cred că ar trebui să citesc și celelalte părți pentru a putea înțelege. Cu stilul am eu câte ceva: dialogurile mi se par puțin artificiale și forțate. Cred că ar fi o idee bună să încerci să și descrii comportamentul personajelor în momentul în care vorbesc, să intoduci pauze în care să arăți reacția interlocutorului etc. Parcă prea le grăbești, prea devenin automate lipsite de viață și trăiri.
Povestea, atât cât am priceput din acest fragment, pare destul de viabilă și încearcă să-ți smulgă sentimente (ar și reuși dacă aș trece peste acel gust neplăcut de artificialitate al stilului). Mă aștept să văd țiganul evoluând (mai bine spus involuând), ascunzându-și perfidia la începutul \"cărții\". Oricum, interesant subiectul abordat. M-a făcut suficient de curios încât să-mi doresc să citesc și celelalte 5 părți și să le aștept și pe următoarele.

Destulă de interesantă ideea din spatele textului. Povestea în sine cred c-ar mai trebui puțin dezvoltată și modificată pe ici-colo. Are și cadență, puțin frântă totuși în al doilea paragraf (Situația nu se dovedea a fi neplăcută [...]) datorită frazalității distincte și un pic disonante.
Sper că n-ai să te superi că-ți atrag atenția asupra acestui lucru, însă \"dea\" se scrie \"de-a\" sau \"de a\"(la începutul celui de-al 4-lea paragraf și la sfârșitul antipenultimului). E folosită în aceeași sintaxă, \"de-a lungul anilor\". Nimerit ar fi să folosești o dată \"de-a lungul anilor\" și a doua oară \"de-a lungul timpului\", sau ceva asemănător pentru a evita o astfel de repetiție într-un text atât de scurt. În ultimul paragraf e \"remediu pe care îl știa\". L-ai omis pe \"îl\".
În asamblu un text îngrijit scris, cu ritm, dar care necesită a fi continuat, finalizat, pentru că nu prea reușește să stea singur în picioare.