Dansul Ielelor.
au lăsat cercurile de foc să cadă în iarba din spatele casei stejarii s-au depărtat unul de altul s-au strâmbat de la secetă până când a rămas între ei loc să bagi palma întreagă dacă torni apă
DBDenis-Iulian BaranescuTe iubesc.
nimic n-a mai fost cu pumnul strâns de tină să nu adormi din nou înspre somnul din groapă trupurile toate ard alunecă prin pumn când le atingi turbate de zgârciuri și de noduri pe drum ce străine par
DBDenis-Iulian BaranescuExercițiu de gândire
am închis adevărul am lăsat doar mânia să măsoare distanțele orice gând este un ucigaș plătit care întârzie mereu nu te mai ruga la golul din palme acolo nu e mântuire e doar piele moartă lumea se
DBDenis-Iulian BaranescuTeoria restului fără martor.
Tabloul I: Aproape nimic. Sau prea mult nimic. Martorul: Văd tot ce se prinde încât să devină vizibil. Nu știu dacă pierderea e a lucrului sau a mea. Restul: Nu vezi lucruri. Vezi
DBDenis-Iulian BaranescuCanibalii de rând.
mi-am scos inima și am pus-o pe masă ca pe un animal care încă nu știa că fusese sacrificat nimeni nu se ridica au continuat să mănânce cu mâinile goale m-am uitat la ei aveau toți o formă în
DBDenis-Iulian BaranescuAnulează tot.
lumina a întârziat atât de mult încât ziua a început la sfârșit de duminică nu e nimeni să verifice dacă exiști iar cei care trebuiau să te recunoască au fost șterși înainte de a avea chip ai fost
DBDenis-Iulian BaranescuCurat.
nu mai există nicio sfințenie în ce faci doar freci podeaua cu propria ta piele până când te vezi lemn toți cei care au trecut pe aici și-au lăsat noroiul pe fruntea ta și tu îl strângi îl pui în
DBDenis-Iulian BaranescuSuccesiune inversă.
m-am născut într-o joi am fost întins pe masă nimeni n-a observat încă vorbeam îmi mișcam mâinile ca să nu mă confunde cu ceva rămas aici mai târziu au pus masa și fiecare a mâncat din partea
DBDenis-Iulian BaranescuȚipăt.
mi-au zis să stau drept dar coloana mea e o scară de lemn pe care urcă și coboară toți cei care au uitat să mă mai strige să nu mă uit înapoi mă descalț de o pereche de papuci roșii și merg desculț
DBDenis-Iulian BaranescuViermi de mătase.
te-ai lăsat aprins în cămară și acum dinții bunicilor plutesc nimeni nu mai spală farfuriile le batem în perete ca pe niște cuie pe care calcă un cal orb de trei zile încoace îți bagi limba să
DBDenis-Iulian BaranescuMila.
nu se cântă la masă se rostește în ordine de la cei care au tăcut mai mult până la cei care s-au spart primii noaptea asta e un rest de milă carnea mea satură guri care doar înghit fără să întrebe.
DBDenis-Iulian BaranescuNu m-a omorât nimeni.
nu m-a omorât nimeni asta e partea cea mai rușinoasă am făcut-o singur am negociat cu cadavrul încă o zi. eu am rămas cu obiceiul de a-mi ascunde gâtul.
DBDenis-Iulian BaranescuAutopsie.
la autopsie nu s-a găsit nicio boală doar foarte multe zile purtate una peste alta medicul le-a numărat erau suficiente pentru încă o viață dar toate fuseseră trăite de aceeași persoană.
DBDenis-Iulian BaranescuSuspendare.
nu mi-am cunoscut niciodată părinții în absență mi-am învățat familia atârn între o ușă care se închide și una care refuză să se deschidă pendulez la mijloc timpul mă taie în două ca o ghilotină
DBDenis-Iulian BaranescuÎnlocuirea.
nimeni nu rămâne în viață până la sfârșitul propriei vieți pe drum se schimbă cu cineva care îi seamănă de aceea mama nu și-a recunoscut copilul îl crescuse deja pe cel care urma.
DBDenis-Iulian BaranescuLiturghia viermilor.
e sărbătoare mare în noapte se adună gândacii negri în galeriile de sub pământ ca să cânte o liturghie aspră pentru cel care a putrezit cel mai repede dintre noi o candelă improvizată topită se
DBDenis-Iulian BaranescuPOMANĂ.
mi-am șters sudoarea de pe frunte aici se oprește neamul nostru am tăiat o găină pe prag să văd ce mai are omul în el când se golește de frică n-a curs niciun psalm n-a ieșit nicio lumină doar un
DBDenis-Iulian BaranescuSpecia
există oameni care dispar înainte să moară corpul continuă ca un animal bine dresat își cumpără pâine răspunde la telefon spune mulțumesc doar sufletul a fost mutat în altă specie nimeni nu
DBDenis-Iulian BaranescuIstoria deochiului
am învățat să sap până când pământul n-a mai fost pământ ci o gură care înghite mâinile tatălui meu secera asta nu-mi taie gâtul taie doar umbrele care s-au strâns la rădăcină bătrânii satului își
DBDenis-Iulian Baranescu