Poezie
Privire de inger
14.o9.2ooo
1 min lectură·
Mediu
Am ridicat ochii spre tine
si ploaie de raze in ei m-au lovit
iar gandul la viata
fugi iar din mine;
la pieptu-ti copila
stingher s-a oprit.
Saruta-ma,
cearta-ma,
loveste-ma!
Te fisez gol de puterea
de a-mi dezlipi privirea
de irealul suras ce mi-l arati.
Esti cruda si te voi pedepsi
dar in final sunt eu cel ce va suferi.
Spune-mi ultimele povesti ce le-ai scris
Uimeste-ma!
De ce taci?
Ce tacere insensibila.
Priveste-ma!
Priveste-ma pe mine asa cum sunt;
nu corpul meu femeie materiala,
gandire de cristal
uitata-n vant
s-au poate intentionat uitata afara.
Deodata acea ploaie de raze se opri
dar cred ca ochiul meu se inchisese.
Am fost eu oare inger pentr-o zi
sau ingerul din mine acum murise?
Am ramas uimit si parca intristat;
din nou eu astazi te-am visat.
Nu am fost eu acela ce-ai iubit
eu am fost doar un simplu
gand strain
nedumerit.
001605
0