Intermezzo

Dincolo de bine și dincoace de rău, indiscretă atmosferă confuză, detașată de orice clepsidră ; cronometrul interior tic-tacăie tic-tac. Cucul s-a defectat și cască leneș… Motto : « NOÞIUNEA DE CÂINE NU LATRÃ » (Spinoza) Ca apele tulburi ale vâltoarei cu bulboană, m-am umflat, m-am revărsat de vreo două ori la rând, iar acum plutesc cu bușteni răzleti, cu gâlgâituri pe la maluri și nu-mi cunosc hotarul din celălalt capăt al meu. Am pe margini pajisti verzi, cu salcii unduitoare care-mi mângâie pe furiș curgerea molcomă… am nostalgia mării spre care curg într-una, fără să ajung vreodată. Pe alocuri sunt liniștită ca un lac în asfintit și, mai departe, mă reped cu valuri și spumă peste stânci colțuroase, tocindu-le intențiile nemărturisite. Dincolo de mine poate fi bine, deși dincoace de mine poate fi rău…