Ni se alătură la drum de la-nceput
Cohorte-ntregi de vajnice trăiri
În frunte cu-n necunoscut,
Stăpân a-ntregii noastre firi.
Le facem loc trăirilor din piatră
Fără să știm ce neputință
Un vânt prevestește prin suflu-i tăios,
Preschimbarea din viață în starea funebră,
A ceea ce-a fost un templu frumos
Și care se-dreaptă acum spre tenebră.
E ceasul în care un drum se
Dacă sufletul meu știe,
Cât de mult sunt vinovat,
Vreau pedeapsă ca să-mi fie,
Răstignirea între două curcubee
Care să se depărteze
Unul înspre feerie,
Celălalt ca să viseze
La ce și eu am
M-ascund de suflete străine mie
M-ascund de inima pietrificată
M-ascund de cele ce au fost și cele ce-or să fie
M-ascund de de mine câteodată.
M-ascund de cele ce au fost și cele ce-or