Delia Mavro

această stradă pe care alergăm amândoi era mai lată și mai înceată acum toți pașii mei aleargă departe de ea nerecunoscând-o depărtându-se de linia ei mediană de inima ei ce a încetat să mai

pământ viu al stelelor îngerii se adună la ceas de taină adevărurile nu mai suportă amânare felurite cântece ale copacilor albaștri rămășițe ale unui concert de hohote sufletul meu

peste tăcerea verii a venit toamna ...liniștea printre fire de streșini Dumnezeu și-a găsit adăpost și norii mulți se lasă în jos cuprinși de sete e toamna amintirilor mele.

pe-un picior de plai pe-o gura de rai in intravilan fost extravilan se pornesc proiecte mandre si cochete de trei case mari pentru stabii tari unui fost minstru si-a papat cu pliscu’ de

Și-a schimbat numele În unul odios …și era așa de frumos. De aia n-am mai gasit-o În viitorul poeziei Eu am analizat mostre Cu un aer matern Iar ceilalți nici nu m-au observat Erau prea