Alb

Mă uit în jur și văd doar negru.

Sunt închis în mine și e negru. Alerg să scap, dar tot e negru.

Mă opresc, m-adun ciudat și e negru.

Meditez, mă rog, tind spre… negru!

Furios și iritat, gândul mi-este negru.

Negru se separă-n negru,

negru se transformă-n negru.

Negrul meu nu se combină căci e negru.

Sufletul meu e negru,

golul meu e negru,

totul meu e negru,

și cu negrul meu mă-nec în negru.

Apa fără viață e în culoare de negru,

întregul univers e negru,

speranța e în baza negru,

nădejdea e colorată în negru.

Raiul și iadul sunt vopsite-n negru,

Dumnezeu și diavolul sunt vădiți în negru.

Totul a fost înghițit de negru.

Din negru în negru.

Urâtul omenesc e negru,

frumosul lumesc e negru,

totul pământean e negru.

Ura e (ne)colorată-n negru,

iubirea e (ne)colorată-n negru,

sentimentele sunt (ne)fondate-n negru.

Tu ești tot în negru.

Negrul tău se împletește în negrul meu,

Negrul meu se împletește în negrul tău.

O împletitură de negru!

Negru în negru!

Curios, în tot acest negru

apare o fărâmă de alb.