Mi s-au scuturat brazii în palme
Iarna a îndulcit pămîntul cu zahăr pudră
Cerbii s-au născut la cota 2004
Stelele au uitat să-și închidă obloanele
Eternizînd tăcerea pe creste de munți
În
Sufletul meu
Este sculptura sufletului tau
Degetele-fluiere subțiri
La care cînți doine albe
Și ca pe niște femei
Le îmbraci în mirese
Și le arunci apoi pe ape...
pe ape...
Eu mă înalț
Și
Am anii din urmă
Lăsați de câteva zile la curățătorie
Petele ies greu,mi-a spus femeia de la casă.
Dimineața îmi amintesc
În timp ce mă privesc în oglindă
De duminici,de emoții,de
Te voi răni atât de tare
Încît vei pierde linia orizontului,
spuneai,
A venit toamna,
spuneam,
De ce cad frunzele,fă-le să se oprească,
spuneai,
Mi-e frig de așa mult gol
Încă mai aud
În dimineața asta m-am trezit urlând.
Nășteam.
Treceau pe rind secundele
In care
trebuia sa decid
cine va muri
si cine va trai...
Eram acoperita insa
De un blestem:
Să
