Poezie

betie bizara

singuratate

1 min lectură·6 februarie 2007

Mediu

Beție bizară

Picuri de vânt îmi cad din stele

Iar noaptea-mi este beată fiindcă luna

Întreaga zi mi-a băut gândul

Și-acum mi-l bea, mi-l bea într-una.

Închipuie-ți cât de mahmură

Va fi ea mâine, sau poate chiar la noapte

Dar nu vrea să se-oprească

Și mi se-nfruptă-acum din șoapte.

Ce-o fi pățit de mi se poartă-așa ?

Căci nu-i stă ei în fire să se-mbete

Poate e necăjită, ori poate-i supărată

Căci nu mai vede pe pământ zâmbete.

I-ar prinde bine o cafea sau un duș rece

Dar mă întreb de unde o să facă rost de ele

Și mi-aș dori să își revină

Și să-mi zâmbească mandra dintre stele.

001.660

dascalu alexandra. “betie bizara.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dascalu-alexandra/poezie/230260/betie-bizara

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.