Poezie
in care ploaia isi varsase oful
singuratate
1 min lectură·
Mediu
În care ploaia își vărsase oful…
Îngenunchez în iarba udă
În care ploaia își vărsase oful
Și-acum mi-l varsă sufletul
Căci îmi deschide ploaia ochii
Și parcă tristă mă privește banca,
Pe care-am stat cândva, iubire!
Acum… acum e goala, numai ploaie
Și picături de flori îngălbenite
Căci mi s-au scuturat de mult și teii
Și-acum pe jos e numai soare!…
O tresărire mi-e suspinul
Căci tu îmi ești departe, deși îmi ești aproape,
Și poate peste ani vei reveni
Și cine știe? Poate că-mi vei sta aici
Îngenuncheat în iarba
În care ploaia își vărsase oful…
Și poate c-o să-ți amintești
Și poate sărutarea picăturilor
Iți va șopti modest că eu am stat cândva
Aici, in iarba udă,
În care ploaia își vărsase oful!…
001.745
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- dascalu alexandra
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 125
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 22
- Actualizat
Cum sa citezi
dascalu alexandra. “in care ploaia isi varsase oful.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dascalu-alexandra/poezie/230252/in-care-ploaia-isi-varsase-ofulComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.