Poezie
genesis
genesis
1 min lectură·
Mediu
Genesis
Un râu imens spre răsărit își îndreaptă a lui unde,
Brăzdând spațiul pustiit de mii de ani, îl umple.
Și din unda lui atinsă de a sorții dulce gând
Răsar luceferi și lumine ce ajung și pe Pământ.
Rând pe rând, cu o voință neînvinsă ,
Ce cuprinde-n a lui umbră toată zarea necuprinsă
Crește-un singur punct de aur cu conține-ntregul cer,
Schimbând timpul cu ai lui evi în dulci unde de mister.
Din lumina ce se naște peste-al marii orizont,
Cuprinzând și cer și apă , și pământ răcit de tot,
Curg mici perle de speranță ce preiau imensul gol
Si ce cresc in frumusețe, ajungând stăpânul lor.
Din scânteia cea dintâie prizonieră-n mii de sori
Înfloresc ai vieții germeni, strălucind cuceritori.
001252
0