Poezii

Obosit Sunt obosit... e o stare de spirit, Ce-mi inunda viata din ce in ce mai mult. Ce-mi loveste mintea cu-n zgomot, tare, surd; si ma apasa-n lume, confuz si dezgolit. Zi dupa zi , val

Genesis Un râu imens spre răsărit își îndreaptă a lui unde, Brăzdând spațiul pustiit de mii de ani, îl umple. Și din unda lui atinsă de a sorții dulce gând Răsar luceferi și lumine ce ajung și

Iată omul…. Cad picuri grei, difuză atmosferă, Prin care gânduri se ciocnesc necontenit, Zburând spre ambiția lui eternă, Omul ce este decât un rătăcit? Izbindu-se val după val , De

De ce mă faci încă să sper Trăind în umbra unui vis fatal Încerc mereu să mă trezesc Să fiu ce-am fost, să nu visez Să fiu din nou normal... Nebun ce sunt, eu încă sper, Sper ca inima ta de