E dimineața cocorilor...
albe suflete se golesc de intuneric
alunecănd spre speranța
din sufletul meu o lumină
moare...si renaște din viața.
E dimineața cocorilor...
nu mai am putere sa
as vrea sa fiu poemul valului de mare
scris de inima mea pe nisipul fierbinte,
sa il ascult frematand lasciv, unduitor
sarutandu-mi trupul bronzat
bronzat si gol...
eu i-am raspunsintr-o
Daca ar fi sa se vada ceea ce simt
eu acum...
in loc de inima am o piatra
translucida
care straluceste imens
in loc de suflet am o lumina
patrunzatoare, solara, plina de vers
niste versuri
