Lașii n-au niciodată curajul să atace

Lașii n-au curajul să atace niciodată, trimit viruși. Îi vând ca pe cozonaci, rumeni și frumoși sau covrigi legați cu ață. Ca pe perje scrijelite la soare să se facă compot. Nu-i mai satură Dumnezeu! Parca-ar fi făcut contract cu Iuda de te trag de mână să cazi în groapă. Dar cum a scăpat Alba ca Zăpada de ei o să scap și eu; chem piticii. Și vulpea l-a păcălit pe urs, dar tot ea-i înșelată. Peștele nu ține de foame nici cu mămăligă și ursul a-nvățat să pescuiască și fără coadă dar vulpea cine-o mai crede când se preface? Nu mai zic de Capra cu trei iezi care i-a făcut mare tron lupului: - Să mai treci pe la noi. Dar n-au fost de ajuns, poveștile lui Ion Creangă le mai trebuie o lecție. S-au adunat toți virușii să atace; se vede că s-au înmulțit lașii, ce se-ascund în spatele măștilor deformate de sub piele. Ce sâmânță or avea în ei și ce mamă de ucid așa mișelește? Le-am luat cruci la toți să-i zidesc în morminte că prea mult rău au făcut. Cu coasă nouă ascuțită am să tai iarba rea și grasă s-o dau la oi să o mănânce să iasă laptele din plasă. Am să filtrez, prin ecuații tot untul, ce va sta în tine tu virus, lasă-te de șotii acuma suntem toți pe tine! Chiar dacă fugi, te va ajunge puterea gândului blestem noi suntem, de pretutindeni vai de mama lui de semn. Am să-ți dau într-o valiză doi papuci și un bilet; să te duci la tren băiete că de nu, te fac filet.