Poezie

Evlavie

Pietà

1 min lectură·24 aprilie 2009

Mediu

Dă-mi mâinile tale

să sărut,

să-ți lăcrimez

în palme.

Sunt glasuri

ce aud mereu

cum se vaită

în mizerie și foame.

Ai milă

de cei ce n-au putere

e o lume săracă

ce plânge și cere.

Dă-le și lor

puținul cât așteaptă

doar alții au prea mult

și poate nu le pasă.

Mare îți e

grădina ta

și multe plante

cresc în ea,

dar dacă n-au

puțină apă

se vor usca

precum o cioată.

Nu cer prea mult

doar Tu poți înțelege

că-n astă lume

praful ni se șterge.

Sărmani acei

ce nu sunt cu putință

ce speră încă

în a lor credință.

Le-a mai rămas

un deget să arate

că cerul lor

e încă mai apoape.

001.580

Danut Gradinaru. “Evlavie.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/danut-gradinaru/poezie/1833421/evlavie

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.