ulbis și petrecerea apelor

ulbis a strigat de la poalele muntelui și muntele i-a răspuns.

a fugit până în vârful lui să scape de umbra sa

dar umbrișul l-a urmărit pas cu pas.

apoi s-a întors pe malul pârâului, îngândurat.

a adunat pietrele și le-a pus la fiecare un nume.

le-a așezat pe malul râului drept și apa le-a pătruns.

atunci ulbis a săpat o groapă s-o oprească, dar groapa s-a umplut și s-a format lac strecurându-se mai departe.

văzând că nu-i nimic de făcut, ulbis a privit cerul spunând:

munții răsună.

umbrele pândesc;

dar apele Tale nu vor seca niciodată.