Poezie
3/4
în do major
1 min lectură·
Mediu
Ce este focul acesta ce mă arde
ca un vulcan aprins în magna sufletului
de nu se stinge nici cu lacrimi;
furtună vie în adânc.
Mă răscolește glasul toamnei
cu frunze rătăcite-n vânt.
Prin cuiburile părăsite,
copacii goi și dezveliți,
mireasma ploii răcoroase;
ce tristă ești să vi aici.
Seara pe uliță îți simt privirea dezmățată
ca inima unei porunci.
00807
0