Lumină, pe altarul Tău
m-am prăvălit stâncă
și-ai fost un munte generos
privind înspre acolo, jos
copacul răvășit din pletele-mi, și-Ai râs
din plete să mă mângâi,Tu mi-Ai smuls
bucăți de
culoarea ta mă așteaptă
la rădăcina copacilor
știi bine știi bine
că-i vremea...opacilor
și frunza din Lună
se scaldă, se perie
iar eu rămân
anotimp în mizerie
Gicule, copilu nostru iară stă pe internet
Am schimbat eu și parola, dar degeaba, e...deștept!
Fă și tu ceva, măi Gicu, dă-i bani să își ia o carte
S-au trimite-l nu-știu-unde, chiar și pe planeta
