Poezie
Nefiinta
1 min lectură·
Mediu
Cunosc moartea din suflet
O știu atât de bine...
Și e cu atât mai grea
Cu cât moartea-din-trup nu vine.
Suflet fără speranță
Ce zaci într-un mort viu
Nu-i viitor..., nu-i viață...
Prezentul e pustiu.
Îmi amintesc trăirea...
Ce vag... totu-i în ceață...
Să-mi amintesc iubirea?!?...
Absența ta mă-ngheață.
Cuvinte mor și ele
Pe buzele-mi prea reci...
Þi-aș spune că ești totul...
Dar știu că nu-nțelegi.
Și zac aici, tăcută
În cripta-mprovizată
A unei false vieți
Unde-am fost aruncată.
023408
0
