Poezie
Împărțire în noapte
1 min lectură·
Mediu
Nu sunt stele pe cer;
rânjetul nostru le-a ucis.
Îmi petrec zilele în beznă
scormonind după uitare,
dar gândul mereu mi-e învins
de amintiri nebune,
de scrâșnetul viu din visare
ori de vreo fiară crudă
ieșită din mlaștini străbune.
Vreau să mă-nchid în gheață
Ca o insectă prinsă-n chihlimbar;
nimeni să nu mai audă
tic-tac-ul ce mă ține în viață,
nimeni să nu aibă habar
de lacrimile mele din noapte,
de furtuna ce mătură-n cale
inima pierdută în șoapte
de îngeri, de demoni, de jale.
Pe cer nu sunt stele,
e doar cenușa din mine
învolburată de rele
și de sângele curs către tine.
011878
0
Despre sentimentele descrise atat de frumos de tine nu mai spun nimic. Le cunosc, dar, mai mult decat atat, consider ca ce ai spus tu in aceasta poezie este perfect, nu mai are nevoie de comentariul meu mediocru.
Cu drag si admiratie,
Oana