Daniela Marian

LACRIMÃ Tristețea-mi stinge culorile lumii. Dragostea mea rătăcește prin ploaie: garoafa-nsângerată de dor. Unde-s degetele tale fierbinți ce-mi alunecau pe obraji inflorindu-i??? Mi

Început de toamnă Toamnă blândă, Ca palma unui copil pe obraz, Deschide-ți pivnița brațelor, Să-mi pierd tristețea, Dorul bolnav... Soarele meu! Nesfârșita mare dintre noi, E

De despărțire Mi-e sufletul fierbinte și doldora de vise ca un copac, umbrelă pentru păsări. Un curcubeu mi-a răsărit pe buze, dar în priviri, am dureroase țăndări. Că m-ai lăsat,

Sensuri Dezamăgiri, sub privirea albastră de nori. Amintiri și parfumul uitat printre flori. Așteptări, întrebări care curg și chemări ce se sting în amurg...

Cioburi amare Vreau doar să dorm, să nu mă mai doară amar, cioburile. Doar noaptea să m-aline presărându-mi stele peste spinii ce cu migală i-ai sădit. Dintr-un ochi, mi s-a prelins un

Chemare În fiecare noapte, aprind pe altarul iubirii mele, candela viselor. Mi-e sufletul zăpadă încălzită de trupul subțire al ghioceilor. Întinde brațele, iubite! Cuprinde-mă-n căldura

Ascunde-mă Ascunde-mă în tine, Ca-ntr-o casă. A ochilor obloane să-mi închizi Și ca o noapte, Tristețea ce m-apasă, Cu zorii unui zâmbet S-o alungi. Stau ghemuită-n tine Și vechi

Întâmpinare Te-am așteptat, cum numai Primăvara își așteaptă cocorii la răspântia cerului, ocrotindu-i. Te-am așteptat, arzând nerăbdătoare, ca un copac la sărbătoarea primei

Declarație de iubire Îți iubesc pașii și urmele pe care buzele tale le sapă în aer. Îți iubesc privirea atât de senină și de curată, ca prima zăpadă așternută-n zăvoaie. Îți iubesc

Incertitudini Primăvara și-a înfipt dinții în trupul meu, înverzindu-l. Florile mi se scutură pe rând, sărutându-mi tălpile. În sufletul meu, zorii și apusul luptă pentru întâietate.

Întrebări Pe bolta cărei lumi te-ai aprins? În scorbura cărui copac te-ai ascuns? De glasul tău, răsuna pretutindeni Și mă face s-alerg fără țintă, Încercând să te regăsesc...

Singurătate Îmi copii melancolia pe filele albe... Luna-mi miroase de departe, singurătatea. Văd ochii tăi, în spuza de stele. Tac. Sângele-mi dansează în artere nebun. Tristețea, îmi scutură

Căutare Zadarnic mă zbat să te caut, tulburând cu aripa gândului apele cerului. Zadarnic încerc să te caut, ridicând punți peste abisuri cu spaima prăbușirii în suflet. Tu ești

Dor Mi-e dor de tine, Ca de-un tarâm îndepărtat Spre care migrez Când mă doboară viforul tristeții. Atunci, gândurile răvășite de amintirea ta, Deșteaptă în mine, prințesa adormită Într-o

Așteptare Inima mea, e un rug. Rug pentru așteptările tale, Când nopțile m-apasă pe umeri Cu degete mici de petale. Când ceasurile târzii se-ngrămădesc tăcute în mine, Inima mea se

Făra iubirea ta Fără iubirea ta, Sunt pământ ne-nflorit, Seacă fântână la răscruce de drumuri. Fără iubirea ta, M-am rătăcit prin lume, Mi-am pierdut sufletul Fără să-mi pese. Acum