Poezie
Himere
Sau despre cum a fost candva pamantul... straveziu
1 min lectură·
Mediu
Himere
(Sau despre cum a fost cândva pământul.... străveziu)
Când se-ngâna ziua cu noaptea
Cocoșii-n cer cântau a lor strigare.
Văzduhul umbrelor și-al ceței
Se revărsa în mine râzător.
O muzică de harpă de-nceputuri
Atinge pleoapa-ncet-încetișor
Un zumzet de albine sau de fluturi
Își poartă imnul undeva – mai sus – spre zări.
Orfeu își acordează lira
Când Luna – fată mare deocheată
Privește încă o dată- n urmă și se duce...
E cristalinul tril de începuturi
Ce-ncearcă să se nască din abis...
Să zburde vesel către soare
Să se-mplinească-n paradis.
Mă doare pân’la lacrimă și urlet
Acest frumos și clar etern zenit
Mă împresoară și m-adoarme
Ca pe-un copil în scutece de mit.
002.212
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 114
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 21
- Actualizat
Cum sa citezi
Daniela Luminita Teleoaca. “Himere.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/daniela-luminita-teleoaca/poezie/1782780/himereComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.