Poezie
joc interzis
1 min lectură·
Mediu
nu era un obiect să-l iei
să-l dai de colo-colo
să-l muți undeva... oriunde
să nu te sinchisești
... să uiți
ca de o haină
brusc devenită incomodă
să te debarasezi
... ca de un suvenir păstrat o vreme –
stranie consolare pentru barbara trecere
pentru găurile multiple și clipa
în care ți se oferise șansa de a delibera
să pui altceva în loc... orice
să lași să se așeze praful... vremea
cu nerușinare mai apoi ca pe un prieten la culme iertător
să-l suni mai mult din cochetărie să lovești ușor
punctul acela de demult supurând roșul vocalelor
testul suprem al întoarcerii în lumină
să-i sfidezi ulițele răbdând veșnicia
în această eternă rătăcire
spre opusul ei
dar noi nu atinsesem
nicio culme a cuvântului... a iubirii
intuiam într-un fel:
cu sufletul nu era de joacă!
001.280
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 136
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 25
- Actualizat
Cum sa citezi
Daniela Luminita Teleoaca. “joc interzis.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/daniela-luminita-teleoaca/poezie/14149140/joc-interzisComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.