Poezie
cutremur
1 min lectură·
Mediu
mogâldeaţă
umplusem împrejurimile
cu plânset isteric şi sânge
lovisem cu-n picioruş lanţurile
aşa cum izbeşte o planetă
finitudinile infirme ale lumii
atunci a fost prima oară
când fără sentimentul consecinţei am întins la maximum
corzile pulmonare şi aşa surmenate ale cosmosului
forme alb-cenuşii [un fel de nori… un fel de oameni…?!]
îşi revendicaseră partea lor de destin
întinderea de la omoplat până la grimasa
ce printr-o strădanie a firii… printr-o întâmplare
ar fi adus zâmbetul
parcelele acelea de epidermă proaspătă
în care nu s-ar fi sfiit iarba să iasă
ca dintr-o ţarină imperială
siluete oblice se grăbiseră spre verdicte
habar neavând că o hârtie impecabilă
nu putuse nicicând să substituie o iubire
în sfârşit simţisem
ispita cărnii încinse
îmi deschisesem larg nările
până la dezgolire inspirasem
chestiile realului
o friptură franţuzească pomana porcului
doi inşi abandonându-se anatomiei
increatului
îl înşfăcasem mai apoi de o mânecă
pe preotul mic mai să cadă
în cristelniţa oarbă
deprins cu gălăgia
– cod genetic ireproşabil!
publicul amuţise!
abia ieşită în lume
redefineam
trecerea pe roşu
scumpirea pâinii
cea de pe urmă trădare
abţinerea de la moarte.
001.542
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 182
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 40
- Actualizat
Cum sa citezi
Daniela Luminita Teleoaca. “cutremur.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/daniela-luminita-teleoaca/poezie/14146421/cutremurComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.