Poezie
îmblânzitoarea
2 min lectură·
Mediu
şi-atunci venise ea
grăsuţă frumuşică vie
pocnise un colţ prea abrupt
cu marginea unei andrele
cu-o vorbă pestriţă catifelată
mutase camera veche vreo 2-3 mobile
centrul privirii spre răsărit
astupase – spunea gura lumii –
groapa celor de moarte păcate
ce-i drept mai chicoteau dracii
de te lua cu gol la stomac
o nelinişte dintr-acelea că musai
totul se va prăbuşi
şi oamenii se făceau lighioane
schimonoseau chipul Domnului
uitând de iubirea aproapelui
dar ea!
amintirea copiilor desculţi aşa de orfani
o incrustase spre luare-aminte într-o icoană
şi peretele orb atâtea veşnicii strălucise
de nestăvilit îşi ascunsese plânsul marea iubire
într-o corabie de note alunecoase
îşi cârmuise privitorii spre fereastra minusculă
dând spre pajiştea cu muşetel şi coada-şoricelului
[vezi, nici nu venise primăvara
şi minunea aceea se împrăştia
pe căi nevăzute
simţite poate doar
prin sfiiciunea inimii]
scosese de la naftalină mireasma casei
gustul cald al tuturor iernilor
făcuse bunică – bunic mamă şi tată
puzderie de copaci… puzderie de copii
le spusese:
când se coc cireşele staţi în mijlocul lor
ca nişte fii risipitori întorcându-se
hrăniţi-vă cu lumina soarelui intrată în ele
faceţi loc mic în bătătură mare împrejmuiţi-l cu dragoste
cântaţi când simţiţi sugrumare
purtaţi bluze în multe culori şi batiste parfumate
daţi florilor zăpada cu tandreţe la o parte
cât să vă acopere desăvârşit Rana
001.258
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 218
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 42
- Actualizat
Cum sa citezi
Daniela Luminita Teleoaca. “îmblânzitoarea.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/daniela-luminita-teleoaca/poezie/14144582/imblanzitoareaComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.