Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

intermezzo

file de jurnal afectiv

1 min lectură·
Mediu
în această singurătate numită lume
cu greu păsările mai înfloresc oamenii
la capătul cerului ca-ntr-un capăt de 117 bucureștean
crește vegetație sălbatică: pulsul meu alb rătăcit
în tricoul tău galben
!oamenii
s-au oprit
de mult n-au mai străbătut
Habitatul Copacului
nici sensul celui din urmă glonț
ținta perfectă: sternul anodinului
pentru că trup
pentru că NuDumnezeu!
prinși de câte un rest căutăm
suntem așa de influențabili
nimic original cu alură cosmică
ne aranjăm gândul similar cu cea mai recentă imagine
dintr-un album/ din plină irealitate
zidul avea dungi intrate în carne
drumul hoardelor neobosite de termite invadându-ne deciziile
această uriașă neputință de a ne desprinde de destin
așteptăm
sufleori la scenă deschisă
nu suntem siguri
nu deținem propriile cuvinte
nici măcar apocalipsa individuală
în această continuă lipsă de viață și de moarte
timpul nostru este momentul acesta de respiro
între 2 puseuri acute de Alzheimer
suficient de puțin cât o femeie să-și conștientizeze
posibilitatea de fericire/ gândul tragic
devenit aproape firesc al neatingerii ei
iată Pasărea!
001264
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
166
Citire
1 min
Versuri
33
Actualizat

Cum sa citezi

Daniela Luminita Teleoaca. “intermezzo.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/daniela-luminita-teleoaca/poezie/14137467/intermezzo

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.