Poezie
monolog 2
file de jurnal afectiv
1 min lectură·
Mediu
casa își pierduse ferestrele
în orbitele goale plânsul intra ca-ntr-o matcă
mă făceam mică / ieșeam din mine până la ultima matrioșkă
până la ultimul sânge și ultima adrenalină
până la cea din urmă carceră
deveneam
invizibilă / mult prea ușoară ca să port greutatea unui nume
condiția de femeie... / doar pe aceea de cuvânt
mă amestecam
în golul peretelui
în agonia aerului devorat
în destinul minuscul de amibă
singura supraviețuitoare a unui trecut rămas într-o fotografie
001.524
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 78
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 13
- Actualizat
Cum sa citezi
Daniela Luminita Teleoaca. “monolog 2.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/daniela-luminita-teleoaca/poezie/14127377/monolog-2Comentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.