povestea lui iona
blestem in minte ce nu va fi spre maine dar strang in pumnu-mi umed ce-a fost..ce inca este voi sa-mi pastrez trecutul pitit in solz de peste caci stiu,ascunsa, marea il va
tacerea
am luat o balanta... pe-un taler am asezat tacerea inerta in trupul gol tanjind far\'de suspin durerea am cantarit-o bine cu soapte si cuvinte inaltata tot mai sus in firmituri de
unde fug anii..?
unde fug ani satui de repaos satui de orologii ce altaieri au stat? lehamite au de glasul eternului tic-tac, unii fug spre apusuri altii impietresc in veacuri. incotro se indreapta limbile
umbra
ma ascund de tine in dreapta ferestrei umbra,veche prietena satula de tine te indepartez, caci datorita tie m-am instrainat de-ai mei oameni! ma durea nepasarea lor si de aceea te-am
nutriind libertatea
nu pot scrasni din dinti de fiecare data cand musti din umeri mei, goi. rapusa de aeeasi durere ma chircesc printre stanele de piatra, martore din aceea zi de septembrie la vaietul