Poezii

Un fluture s-a așezat pe o margine a timpului. Cu o pâlpâire înceată, nehotărâtă, și-a întins aripile și a atins clipa, ce zăcea adormită, transformând-o într-un curcubeu de culori. - De ce

Liniștea se insinua în gândurile amorțite, ca un firicel de praf în cochilia unei scoici producând o mișcare circulară în care erau antrenate celule, atomi, neuroni... De-odată s-a spart în

Simțeam durerea cu care se naște secunda. Simțeam trupul timpului cum se zbate, se întinde, se lătește și ... suspinând aruncă afară secunda. O vedeam cum sta singură, stingheră,