nichita si elvis
nichita ca și elvis a murit nefericit, lumina ca și timpul moare indiferentă. noi suntem inițiale de n, e, l și t. nichita ca și elvis a murit la propriul concert, libertatea ca și somnul
as vrea
aș vrea să nu mai încurc datele meteorologice cu cântatul din pomeți. aș vrea să nu mă mai orbească blitzul vișiniu al uitării. aș vrea. dar, păcat, nu vreau, deoarece nu simt
intelegere moarta
am fost sa văd cum se omoară oamenii, cu pastile și glaciare cuvinte. am fost să văd cum se însingurează oamenii, cu moarte și presupuse boli. am fost sa te văd pe tine, am fost să mă văd, am
balada câinilor sugrumați de soldații visători
câinii sugrumați de cauciucurile frânate sunt curățați cu detergent anti-ne-poluant de pe asfaltul amețit de saliva lor turbată. au fost loviți ieri. au fost loviți ieri de un camion
trans
îți curg ochii prin lentilele ochelarilor de soare cu grad de protecție 40, și îți întinzi mâna spre piciorul meu lovind nepăsarea trenului murdar. în stânga mea plânge depresia, depresia
de-apoi
dincolo de învelișul uman este setea de trup. dincolo de superstiții materiale se ascunde ura. sexul este o poartă către liniște câinească. sexul este. dincolo de sex se află
urma
semnul de circulatie pitic ca o fetita moarta în alb. benzinaria ca un copac articulat. soseaua ca o urma de melc. eu ca o urma de om. albul ca o urma de fetita. semnul de circulatie ca o
Adevar
între singuratate si incertitudine te aleg pe tine, între adevar si necunoscut te aleg pe tine, mâine se cunoaste în soapta palmei mele, palma care te mângâie, palma care te patrunde... tot ce
Îngeri
Îngerii sun supărați ca nu își pot arăta frumusețea, Deși ar putea fi pe departe mai frumoși decât orice făptură, Ei se sfătuiesc pentru a încerca să alunece din cer în jos pentru a se liniști și a
Să mă ascund
vreau să mă ascund de tine, soare, sub blocurile din sticla reflectorizantă să mă văd schelete de os, soare, deși eu sunt doar lemnul din raza ta. vreau să mă ascund de tine, soare, sub
Conștiință
Fiecare dimineață e întreruptă De vocea naturii imobilizată În conștiință: „Nu pleca, totul va începe și fără tine” ...tine, tine, tine – repetiția transformării plecăciunii în surpriza
Porumbei
Porumbeilor nu le este frică de înălțime? Bat din aripi terifiant de înțelept, Se zbat ca șoarecii în labirintul creației, Se întrec în neologismele Zborului. Porumbeii sunt albi, roșii sau
Poluant
Cad mucuri de țigară pe frunzele înverzite și dulci, Răsar lalele din betonul arterelor poluate cu asfalt, Afișe electorale înmuguresc pe copacii pitici, Păsări negre și infatuate
Câteodată
Câteodată când aud frunzele cum putrezesc, Mă îndoiesc. Câteodată când respir aer dulce de răsărit, amețesc. câteodată când simt timiditatea soarelui într-o dupa-amiază de zăpadă, mă
A întoarce și obrazul și inima
Vreau să mă tund scund, Să nu mă vadă soarele Când întorc capul după razele tale... Vreau să mă tund strâmb, Să nu poți călca pe mine Ca apoi să îți distrugi glezna... Vreau să mă tund
ce este muzica...
Ieri am descoperit muzica pe o șosea disprețuită de o vrabie muribundă. ochiul ei cânta vraja întunericului, trupu-i tresălta într-o singurătate închisă de asfaltul ce-a preacurvit în numele
cal
Ochiul unui cal este o sferă perfectă, foarte grea și de culoarea roșie, această sferă este alcătuită din mii de alte sfere mai mici, mai perfecte, mai grele, mai roșii. Calul este un animal blând
conformism
pahare de sampanie sparte, dansuri moderne pe un ring de dans incolor, prieteni indispusi, lumini si baloane simplificate prin culori, mese rotunde, copii strigând, femei plângând, fericirea
vedenii
Miroase-a dimineță Mormântul Meu de aburi Citesc într-o prefață Cuvântul Ca de gheață Și pleoapa-mi este rece Ating cu ea lumina Într-un cuvânt sunt rege Peste-un castel, Retina.
