Daniel Copil

Chiar daca romantismul a fost acum un secol,exista si un curent literar modern numit NEOROMANTISM,pentru ca toate sufletele romantice intarziate sa aiba si ele dreptul la exprimare!
Mi se pare ridicola teza dupa care tot ceea ce e vetust e si depasit,tot ceea ce e invechit e interzis.Cred ca forma clasica in care scrie Christ ii lasa macar dreptul de a experimenta in felul sau pentru a se descoperi pe sine...
Daca omul simte in adancul sau lucruri care au fost in voga acum doua secole si azi sunt dispretuite,asta inseamna doar ca e ghinionist ca nu s-a nascut acum doua secole,insa are dreptul de a scrie exact asa cum simte.Altfel,n-ar fi fals in poezia sa,cautand modernismul cu orice pret?

M-a atins,desi eu am trait un \"liceu-cimitir al vietii mele\"...
poate ca dupa trecerea multor ani umbrele negre ale regretelor se estompeaza si raman farsele,intalnirile pe culoare,primele iubiri,spaima la ore si bucuria clopotelului...
Iti multumesc pentru darul facut prin aceasta poezie!

de unde stii asa de bine ce simte un poet,Albastro?
mi-a placut poezia ta...

Secundo,e tare ciudat,dar am gasit poezia asta prin niste jurnale vechi de vreo sase ani,si desi e stilul meu,desi e viziunea mea aici,nu sunt sigur ca imi apartine!
E prea scurta ca sa fiu sigur...
Ar putea fi a lui Ion Pillat,Dimitrie Anghel,St.O. Iosif...
Ca sa nu fiu acuzat de furt literar,am preferat sa o public la categoria\"De alt autor\".
Poate ma ajutati voi sa ma dumiresc...
:)

Foarte dens,ermetic aproape,propunand aprofundari succesive,un sentiment suav al iubirii protejat in armuri de cuvinte,o rafinata disecare a irationalitatii unei intalniri cu o alta persoana,imbracata intr-o textura coerenta si de mare efect.
Primul zbor din final e extraordinar de reusit,deschide orizonturi...

Mi se pare o poezie \"construita\",tributara cenzurii cerebrale...altfel,incitant ca intotdeauna acest stil mereu surprinzator,mereu bulversant.
O geometrie a spiritului face mai mult decat o arhitectura lichida?
Mi-au placut umbrele straine pe asfalt...

suav si pur,un parfum al inocentei...

mi-au placut cele doua imagini,fulgul de nea in adieri si valurile care se sparg de stanci aride...un peisaj tensionat si pustiu,dar incarcat de frumusete...

imi plac geometria si biochimia spre care ma deschid mereu poeziile tale...
nu te feresti de alaturari indraznete...
culorile sunt endomorfine,obrazuri concentrice,efectul de sera al capriciilor...e o deschidere binevenita,se simte ca tu cauti spatii noi,neexplorate inca poeziei...felicitari

nu suntem decat scoici pe tarmul sperantei...rastigniti de amintiri sau fotografi de vise?
aceasta-i intrebarea!

mereu marea in fotografiile tale de epoca...iar moartea care alearga inaintea ta mereu cu un pas...in sangele amintirii cand verde,cand negru,cand rosu...

un peisaj luminos...acolo unde pana si tristetea nu e decat o fericire mai ciudata,ca o sfera albastra plutind pe apele perfectiunii...in Tara Oglinzilor sclipitoare de atata dimineata valurind...

Impresionanta demonstratie de forta poetica...idei necontrafacute,
originalitate si muzica interioara a sferelor in dezacord controlat,
o geometrie citadina misterioasa in care sufletele desprinse din Pleroma ratacesc unul in cautarea altuia ca niste trupuri proiectate in spatiu de o explozie a Zeitei Entropie devoratoare...
Copacul Kabalistic e desfrunzit,
Arhontele Sefirotilor si-a ascuns fata in fata gnosticilor razvratiti si flamanzi de intelesuri...
what`s next,Ilinca?