Poezie
Ecouri de pasi
1 min lectură·
Mediu
Pe strada pustie si-ntunecata,
plina de baltoace,
mai rasuna pasii oamenilor grabiti,
cu miscari stangace.
Umbletul greu, apasat,
al bocancilor de soldat
si mersul agil, degajat,
al unui acrobat
de la circul de stat;
toate cadentate elastic
de tocurile subtiri si inalte din plastic-
printre ele se strecoara ca o stafie
lipaitul grabit al unui copil
ce taraste dupa sine o jucarie.
Mai stiu ei, oare, pe unde au calcat?
Cand ii mana din urma pripa,
cu gandurile ajunse deja la destinatii,
mai stiu, oare, pe unde si-au lasat
pasii care le infiereaza clipa?
Ecourile parasite in noapte
se scurg printre dalele colturoase, uitate.
Unele se mai pierd prin baltoace
devorate de rotocoale rapace;
altele mai rasuna pierdut,
chemandu-si siluetele ce se umbresc tot mai departe
pana ce, intr-un tarziu, obosite de chemari desarte,
nici ele nu se mai aud.
003379
0