Poezie

În... soleit

Să nu credeți în supremația vitezei luminii... dacă vreți să călătoriți în viitor!

1 min lectură·2 octombrie 2017

Mediu

Țin pleoapa strânsă, să nu ard în razele de-un august-soare

și ochii sunt cărbuni încinși, aprinși din neagra depărtare,

iar gându’ înfierbântat străbate din călătorii de corp parcurse,

iluminate-n timp trecut, agenda de cetățile vechi, scurse.

E-n joacă cristalinul cald își memorând cadre-n lentilă,

ce încă nu s-au șters de praful de odinioară, în zori futilă,

rămasă pânză de păianjen cu prinse chipuri înrămate

ce privesc trist din juvenil, fără memorie, uitate

peste o mască, azi croită din priviri ce au trecut, pasante

și-au lăsat jinduri, neștiut de-au fost un vis iubiri casante

ca suflet, ce-l citisem și eu, în trecerea așa fugară

când tot părea fără sfârșit, oniricul de-o altă vară...

Se pierde molcom conștient, epuizat ca-ntr-un velur

topit de astrul ce dogoare, ce l-am alături iar un tur

din infinitul meu contemplu, ce lui i-e numai o clipită...

și deschid ochi, tot în delir... iar, poate-am inima iubită?...

05.08.2014

001.612

Daniel Aurelian Rădulescu. “În... soleit.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/daniel-aurelian-radulescu/poezie/14114164/in-soleit

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.