Poezie
Ipostaze de Paște
Să nu credeți în supremația vitezei luminii dacă vreți să călătoriți în Univers.
2 min lectură·
Mediu
Retrăim, din nou, pilda de două milenii
S-aflăm poate odată ce înseamnă pedeapsă,
Căci tot în greșeală purcedem cu ura
Să tot dușmănim… Dumnezeu ne e vedenii,
Că doar îl invocăm! Cum fitilul de capsă
Aprins să inflame, doar o noapte, Scriptura.
Deplângem –mulțimi adunate-n biserici-
Pieirea de propriu, transpusă-n simbol,
Ca și cum Iisus nu e noi, e-o idee
Și nu suferim adevărul… Doar clerici
Vedem cu anafura, vinul din bol
Și urmăm în păcate… În bucate-i Iudee!?
E însă mai mult decât simplu o moarte
Pedeapsa în numele întregului, lume!
Nu-i doar răstignire, purtatul de cruce…
E întregul păcat adunat ca într-o carte,
Ce numai Hristos a legat-o c-un nume,
De Biblie Sfântă, ce suflet induce……
S-aprindem din inimi, în Vinerea Mare,
Luminile vieții din ceara topirii
Și iar să renaștem Christos într-un spirit…
Să fie înviere din tot ce ne doare,
Să-l ținem pe brațele tuturor, firii
Și, frunți să plecăm, umiliți într-un mirit!
Că doar poate așa, izbăviți spre iubire,
Se întoarce privirea, de-a Domnului Fiu,
Să facă din pizme ce dragoste naște,
Să fim toți la fel… Om cu Om Omenire
De azi, să ne încredem mai viu, tot mai viu,
Chiar dacă cu toți suntem mielul de Paște……….
”Christos a înviat!”, ”Adevărat a înviat!”
Să ne fie un crez că o Lume renaște
Și, ce nu-i iubire să fie păcat…
Să știm că păcatul, de-i ură… ne paște!
14.04.2017
00910
0