Poezie

Antume

Altceva decât ce este... Nimic nu e etern.

1 min lectură·25 februarie 2017

Mediu

Iubesc și vânătul din nori

Și plopii înverziți, înalți, ce-nțeapă cer

Și hala părăsită, de uzină, cuib de ciori

Și, steagul care fâlfâie pe acoperiș stingher.

Iubesc dealul cu părul des de pomii creți

Și asfaltul din parcare, colorat de atâtea automobile

Și pe bărbatu-n uniformă, cu umărul în epoleți…

Și supermarketul și, atâtea magazine încântând femei-copile.

Iubesc vântul ce adie cuplurile cu mașini,

Atașați unul de celălalt, ca filmul pe-un parbriz

Și brazii ca săgețile, cu izul de rășini...

Iubesc picuri ce curg de prin vreun Arctic, fără aviz.

Iubesc ziduri de blocuri gri, sparte-n ferestre

Și bolta ce ochii-mi colorează în petece albastre.

Iubesc necunoscuți ce se perindă, încă frumoasele neveste

Și, mai ales iubesc flori pe-un balcon, umplând ghivece, glastre.

Iubesc aerul ce mă scaldă, ce-n plămâni l-absorb

Și aș vrea să pot să-l port cu mine în plecare,

Precum și ochi să-i moștenesc, de după orb...

Să mă pot îngropa un album… că hârtia nu moare!...

30.05.2014

001.091

Daniel Aurelian Rădulescu. “Antume.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/daniel-aurelian-radulescu/poezie/14103684/antume

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.