Poezie
Cu gândul dus
Să nu credeți în supremația vitezei luminii dacă vreți să călătoriți în Univers.
1 min lectură·
Mediu
E gândul, câteodată dus, un arhipelag de plauri plutitori
Și, te strecori în caiac strâmt, îți părăsind banchiză
Golit și de veștmintele udate-n lacrimi… doar valiză,
Plină ochi cu idei, păzite de-alți atâți înotători.
De atât uscat nu mai e chip de limpezirea minții,
Înnămolită adânc de aluviuni depuse, vechi canoane,
Netezind, ce-au rămas speranțe în fante, canioane,
O bilă... aruncată la întâmplare, uitând-ți până și copii, părinții.
E parcă-n lapsus timp, încețoșat ca-n nesfârșit muson
Se revărsând peste orice diguri, inundând și ultime tranșee…
Rămas doar istmul, ce-ar lega, absent, de-un fir de fee…
Te trezind brusc… de-un șușotit, din femininul de-un uitat bluzon.
17.05.2014
001.056
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 106
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 13
- Actualizat
Cum sa citezi
Daniel Aurelian Rădulescu. “Cu gândul dus.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/daniel-aurelian-radulescu/poezie/14101169/cu-gandul-dusComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.