Poezie
Timp, de dialog
Altceva decât ce este... Nimic nu e etern.
1 min lectură·
Mediu
E timpul, văduvit de-ai mei, în ambuscadă,
Pândit pe unde trece, poate-i fur trecuturi,
Că știu c-are traseu în pasul de paradă
Fără a se teme a pierde… el, are doar avuturi.
Se întinde în veșnicii tot mai luxuriant,
Gurmand de zile luate, le înghițind vorace,
Serbându-și ani de ani în fastul epatant…
Să-și crească, precum cucul, doar el puii, rapace.
Nu știe însă timp că-i dependent de mine,
Că eu sunt în contemplu de el și, de n-aș fi
Cine i-ar ține cont, l-ar aștepta, de vine...
Nu știu, nu înțeleg, de ce nu m-ar iubi?
15.05.2014
001.012
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 98
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 13
- Actualizat
Cum sa citezi
Daniel Aurelian Rădulescu. “Timp, de dialog.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/daniel-aurelian-radulescu/poezie/14100906/timp-de-dialogComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.