Poezie

Descendență

Altceva decât ce este... Nimic nu e etern.

1 min lectură·26 decembrie 2016

Mediu

Cât încă îți mai iei din timp să privești mersul de furnică,

să te gândești că are gând, c-o vezi cum cercetează glod,

cum din atingeri schimbă mers, nu pare c-ar avea vreo frică

să te atingă, un uriaș, să te parcurgă ca pe-un pod

și să se piardă apoi în iarbă, departe, fără a-și pierde casă...

rămânând răstignit pe sol, pierdut așa, parcă-ntr-o doară,

doar contemplând deasupra cer, prun cu-a păianjenului plasă,

tot ascultând, uitat de sine, triluri mai scumpe de-o vioară...

să știi că n-ai pierdut din tine, din tot ce ți-au transmis strămoși,

cei care n-au avut vreo carte, care-au iubit pământ, furnici,

ce munceau mult, plini de sudoare și se îmbrăcau în alb, frumoși,

pentru la slujbă, sărbătoare... cei ce trăiau demult pe aici

și ți-au lăsat și ochi și gene și inimă, să fii sensibil

și trup, să te faci scut de țară și minte, din aceea pură,

să știi salut, să dai binețe și la vecin, străini... teribil

de dârz să fii-n iubiri, de tot, de-ai tăi, de patrie, natură...

... poți să te scoli de la pământ, poți vieții să mai dai o tură!

13.05.2014

00967

Daniel Aurelian Rădulescu. “Descendență.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/daniel-aurelian-radulescu/poezie/14100814/descendenta

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.