Poezie
Contratimp
1 min lectură·
Mediu
E contratimp între a vrea și-a putea, a face,
Ce lasă gust amar de-a pierde, de-a n-avea,
Când la îndemână stă noroc, dar pasă rea
Transformă o reușită în ghinion rapace.
E contratimp în sunet, ce dă la fad culoare,
Plictisitor lung ton, ce naște în notă zveltă...
Cum galice povești, din mariaj cu celtă,
Își lasă un parfum de-un antic, tot candoare.
E contratimp orgoliul, nepriceput, prostia,
Când nu se vrea, ori nulul doar știe oponență,
De dragul de-a fi nu la orice competență...
E întârzierea minții, ce-și face apologia.
E contratimp futilul, când doar fugar amână
Plăcerea, pentr-o clipă, speranțele tenace
Ce într-un târziu lucesc, din nou, din vechi opace...
Se reînnoind cum timp, ce întorci... cum ceas la mână.
Mă întreb; îs contratimp, ori timp... O să-mi rămână?
12.05.2014
001.066
0