Poezie
Portret de fecioară
Altceva decât ce este... Nimic nu e etern.
1 min lectură·
Mediu
În ochi se citește un licăr cristal
Și, adânc parcă absoarbe mărita pupilă,
Cum drog de atropină se scurge-n aval
Spre inima-n spasm, când o vezi chip, copilă.
În marmura de ochi în halou de Carrara
Se aprinde, sub părul de luciu în breton,
Sclipire de iris, sub gene-n mascara
Ce lasă prelungi doar culori, toate-n ton.
Se anină dorințe pe buze rotunde,
Alungite în surâsul pe colț de ștrengară,
Lăsând dezgolite șiraguri de unde
De perle... în atol, de sub bronzul de-o vară.
E întreg de-o sculptură în suavă armonie
Ce sunet nu-și cere 'nspre reînsuflețire...
Doar vântul vibrează de-o atinge... și-o adie
Grăbit, s-o transporte pe-a lumii simțire.
10.05.2014
00970
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 111
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 17
- Actualizat
Cum sa citezi
Daniel Aurelian Rădulescu. “Portret de fecioară.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/daniel-aurelian-radulescu/poezie/14098803/portret-de-fecioaraComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.