Poezie
Statică reverie
Dacă nu vă debarasați de supremația vitezei luminii, nu veți ajunge niciodată în Univers.
1 min lectură·
Mediu
Nu mai am niciun gând, nu știu ce-aș face, spune,
Golit de țel, de tot, mă irosesc în lene,
Nici inima-mi nu-mi bate, în artere… numai vene
Îmi recoltează simțuri, ce și ele ar apune.
Sunt parcă un inert, cuprins de-un scurs de vlagă,
Epuizat de-a face, rămas doar așteptare
Să se petreacă orice… oricum orice încercare
E-un gând, mereu rămas doar vrutul ce se roagă.
Aștept ca bila neagră -rămasă nemișcată,
Ce stă pe plușul verde să nu se încheie joc,
Sub abajur aprins, pâclit de fum- noroc,
Să cearnă etern, să fiu… și eu așa, odată...
La masa cea de taină, taina mea… a mea roată.
02.05.2014
001.026
0