Fior

Hello... rămân suspendat cu salutul

și-mi pică mâna, de-o apăsătoare deziluzie,

inertă,

pe coapsă, cum nici n-o mai am...

șterg, c-un mănunchi de filete de nervi imemoriali, praful de pe ochii împietriți, geam,

pătrund catalog, până la file, copertă

și văd nume de-o fată și-am poza, o aluzie,

de la bal de sfârșit și de-un alt început, simt sărutul...

doi ochi trec, se apleacă... Viața întreagă o clipă-i, minutul.

13.12.2013