Poezie

Dulce otrăvitor

Să nu credeți în supremația vitezei luminii... dacă vreți să călătoriți în Univers!

1 min lectură·25 octombrie 2014

Mediu

Privesc, tot numai simțuri învolburat plecate,

În gândul ce mi-l pierd înspre chipul de cristal,

Ce știu că poate îmi este otrava-n plumb, ce-i parte

Sublimului suav, topit în pur metal.

Mă înfior de clinchete de stele în cristaline

Cu agate de halou, se picurând culori

De amor, când te dădeai uitându-te pe tine,

Mă îngropând de viu cu trupu-ți de comori.

De-un pâlpâit plăpând, de-o noapte în lumânare

M-anin, topit memorii de-un picur de pe buze

Din ruperea-n rubin, cu gust nectar de floare

Și ating un puf de piele din corpuri de meduze.

Nici nu mai știu de-i vis, parcă n-a fost vreodată

Și-i numai o dorință de-alt timp și de-un alt cine,

Ce-l caut pipăind cu mâna în ființa-mi toată,

Să ți-l așez alături... și apoi să mor de bine!?

24.05.2013

00927

Daniel Aurelian Rădulescu. “Dulce otrăvitor.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/daniel-aurelian-radulescu/poezie/14058547/dulce-otravitor

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.